sâmbătă, 31 ianuarie 2009

ho ma IOANE ho

Stii ca cel mai vechi om se cheama ION? Ii gasit intr-o pestera la Anina. Dintre europeni zic. Si dupe el la niste mii de ani vine VASILE, al doilea ca vechime.
Era un urmas rezemat de-un zid aci pe meleaguri franceze, si Vasile ii zicea, « ho ma Ioane, ho», ca Vasile mai intelept cu cateva mii de ani bause un pic mai putin si putea articula. Si pe bune ca asa ii chema! nu inventez! Si recunosc o secunda de dezgust burghez am avut, mi-l recunosc ca nu-s ipocrita, adica recunosc fara ipocrizie ca pot fi spontan ipocrita dar imi revin dupa cand incep sa gandesc la ce gandesc. Suntem complecsi doar. Se permite. Asadar, pe langa asta in mine am dat si de o tristete. Nu mila, nici aia nu e ok, mila e aroganta asta a mea era o mila trista, deprimata. Identificare cu copiii lor cred. Cu nevestele in unele cazuri. Si cu ei, dar cu ei imi vine sa fiu mai autoritara, nu moale autoritar ca Vasile, ci cu un HO mai apasat. Hai mai nene ca poti mai mult deatat! Sigur ma pot insela, poate era o betie experimentala, cum mi s-au intamplat si mie, dar ma indoiesc. Sau asa, o cadere de necaz, de depresie, urmata de reveniri in forta, reveniri spectaculoase care probeaza valorile umane dobandite in decursul istoriei. Niste eroi ! Him. Mda. Suna cam improbabil. Si sigur si ei, in esenta tot niste copii sunt. Asta e induiosator. Dar nu sunt. In esenta, de fapt. Suntem complecsi. Si situatiile nu sunt ca in predicile secretarului de partid. Poate era o veselie, o sarbatorire! Mda.
Asta vara am ramas fara net si ma sufocam si am intrat intr-un net cafe langa gara, unde am descoperit ca era una dintre portile de comunicare interplanetara a romanilor vagabonzi din zona. Ca langa internet, mai putin utilizat, erau cabine telefonice de uz international. Si scriindu-mi eu catastrofalele mele probleme, din cabina telefonica am auzit un fragment de carte de Nobel, o bucata de film de Palme d’or. Un tigan isi certa pe un ton neputincios nevasta. Ca ea se imbolnavise grav si el nu avea bani sa-i trimita sa mearga la doctor. O adevarata poveste de dragoste, asta era. O tragedie. Nu inventez.

3 comentarii:

  1. Toti oamenii gasiti in pesteri morti sunt oameni care au murit acasa. Ceva rar pe vremea aceea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Citind din California cuvintele din Iasi sau Cluj. Aveti multi sprijinitori in Romania pentru ideile de educatie speciala? Educatia speciala este megica, cel putin de acord cu definitia lui Pauolo Coelho. Este puntea intre lumea visibila si invisibila, las fel ca si cuvintele, auzite de tine fara intentie in cabine telefonice. Spui: nu inventez. Pentru mine, e plauzibil suta la suta

    RăspundețiȘtergere
  3. Cuvintele sunt din Franta :) iar eu lucrez acum intr-un spital psihiatric in Paris. Am lucrat timp de 2 ani intr-o scoala speciala in Romania acum cativa ani. Intre timp cred ca s-au schimbat destul de multe lucruri. Sper. :)

    RăspundețiȘtergere